În atenția creștinilor ortodocși care au căzut în înșelarea deznădejduirii plecând de pe calea prin Biserica Ortodoxă, prin îndrumarea preoților, prin sfatul duhovnicului, care se îndreaptă către „alternative” frumos împachetate și cu fundiță roșie legată strâns de către slujitorii celui viclean.
E o abundență de „bine” cu multă teorie, dar și pusă în practică foarte atent și cu mijloace materiale consistente, ba mai mult care poate fi susținută foarte ușor ca activitate prin însăși „eforturile” depuse de către cei care se lasă înșelați.
Cursurile de „dezvoltare personală”, diversele secte mai mult sau mai puțin religioase, școlile de „educație” pentru copii defavorizați, sunt curente bine studiate și finanțate inițial, transformate în adevărate incubatoare de smintire.
Aparent toate acestea fac „bine”, ne „ajută” să ne iubim pe noi înșine, să dăruim, să ne dezvoltăm, să ajutăm copiii să se integreze în societate etc. Ba mai mult… încet, încet, se conturează o societate „alternativă” la cea bolnavă de azi (drept este că e bolnavă) alternativă care pare a fi o soluție căreia nu ai ce să-i reproșezi atât timp cât apără dreptul la viață, la libertate, la fericire, la și la și la…
Promotorii și adepții acestor înșelări sunt tot timpul zâmbitori și au câte o vorbă bună pentru fiecare, au o „soluție” la problemele tale, te ajută chiar și material dacă e nevoie și aproape că i-ai crede niște sfinți în viață.
Ceea ce se dorește de către „fondatorii” acestor curente este a nu se observa că tot ce fac și tot ce spun este o minciună și o înșelare care te va duce la o deznădejde și mai mare la un moment dat.
Vor să ascundă prin fapte frumoase că scopul este unul singur și numai unul: Distrugerea identității naționale a fiecărui popor în parte, în occident fiind foarte avansați în acest sens, iar în particular distrugerea ortodoxiei care este rădăcina noastră identitară prin care s-a putut menține unit poporul român cu toate greutățile la care a fost supus spre dezbinare.
Fapte bune și educație adevărată se fac și se oferă tot timpul prin Biserica Ortodoxă Română, prin lacașurile de îngrijire și adăpostire ale Bisericii, prin preoții și călugării ortodocși și prin mirenii care țin calea.
Dar la noi nu este atâta propagandă, la noi nu se fac studii speciale „de ce și cum” pentru a-i cuceri pe oameni, la noi ortodocșii fapta bună se face de cele mai multe ori în tăcere.
Calea ortodoxă nu oferă „libertate” cu iz de libertinaj ci libertatea de a alege, dar odată aleasă calea ortodoxă trebuie să știi că piedicile sunt mari și devin mai mari pe măsură ce înaintezi.
A-ți duce crucea nu este doar o metaforă culeasă din Biblie ci chiar calea ortodoxă, fiindcă în afara ei îți va fi mai ușor lumește (poate) dar într-o zi vei descoperi că ești lipsit de sens și că „misiunea” vieții tale, pe care credeai că ai găsit-o prin „curentele” New Age, este o minciună care te-a consumat și nu știi dacă mai ai timp să te întorci pe calea ortodoxă, calea neamului tău.
Acum poți să te întorci, dar peste o clipă poate nu vei mai fi și crucea nu ți-ai dus-o pană la capăt căci ai lasat-o jos pe drum.
Ține posturile, mergi la duhovnic, mergi la Sfânta Liturghie.
